Definitia simpla a strabismului este lipsa de paralelism a ochilor. Denumirile populare ale afectiunii oculare variaza, exprimarile incluzand expresii precum „scapa un ochi” sau „fuge un ochi”. Acesta include nu doar tendinta ochiului de a devia spre nas – cel mai frecvent denumit si strabism divergent, ci si cea de a devia spre exterior. Acest din urma tip trece deseori neobservat, cu toate ca indica probleme asemanatoare. Da, exista inclusiv strabism vertical, atunci cand un ochi se deplaseaza in jos sau in sus. Vorbim in acest caz un dezechilibru functional ascuns notabil.
Despre strabism trebuie stiut ca poate sa debuteze de la o varsta foarte frageda, de pana la 6 luni – este cazul strabismului congenital. Desigur, poate fi si mai tardiv, aparand la 2-3 ani sau dupa 7-8 ani.
Strabismul – nevoia unui consult oftalmologic
Ca parinte, simptomele ce indica strabismul in primele luni de viata ar trebui sa fie o alarma si sa va trimita direct in cabinetul oftalmologului. Este esentiala identificarea cauzei pentru care acesta s-a instalat. Examinarea trebuie sa fie completa, profesionala, pentru a stabili cauza afectiunii de strabism la copii. Aceasta ar putea avea consecinte precum cataracta congenitala, o pleoapa cazuta sau chiar tumora oculara.
Cauza instalarii strabismului este o curiozitate mai ales pentru parinti. Ei bine, viciile de refractie este cea mai frecvent intalnita cauza. Prin asta ne referim la efortul permanent depus de ochi pentru a vedea clar de aproape si de la distanta, din cauza ca nu vede bine. Este o situatie in care purtarea unor ochelari corespunzatori ajuta la tratarea strabismului.
Ce se intampla daca strabismul nu este tratat? Ochiul lenes, cunoscut sub denumirea stiintifica de ambliopie, este riscul cel mai mare si il au jumatate dintre copiii cu strabism. Este esential ca tratamentul sa fie aplicat la timp, astfel ca acuitatea vizuala sa poata fi recuperata corespunzator. In general asta se intampla pana in jurul varstei de 7 ani.
Tratamentul strabismului
Numai in urma unui consult oftalmologic de specialitate, efectuat in cadrul unei clinici specializate, echipata cu aparatura corespunzatoare, dar si cu cadru medical specializat in oftalmologie pediatrica, se va stabili tratamentul. Acesta este individual pentru fiecare mic pacient, personalizat. In cele mai multe dintre cazuri tratamentul include prescrierea ochelarilor si purtarea lor pe parcursul intregii zile.
In cazul ambliopiei se va avea in vedere acoperirea ochiului bun, astfel ca cel slab sa fie fortat sa vada mai bine. Bineinteles, acest exercitiu va fi efectuat la recomandarea medicului. Acesta va recomanda un regim de acoperire, care include un anumit numar de ore pe zi, anumite zile. Sunt situatii in care copilul nu accepta acest exercitiu, motiv pentru care se prescriu picaturi ce incetoseaza ochiul bun, astfel incat rezultatul sa fie acelasi – de a forta ochiul slab.
Ce se intampla in situatia in care metodele de tratament mai sus mentionate nu dau rezultatul dorit? Ei bine, urmatoarea solutie de tratament consta in interventia chirurgicala.
Exista insa si situatii in care ochiul care fuge nu este strabism. Acest simptom poate indica afectiuni congenitale ale ochiului sau ale orbitei, afectiuni neurologice, copil nascut prematur sau cu diverse probleme, ereditatea, vederea mai slaba a unui ochi, traumatisme la nivelul orbitei, a capului sau a ochiului. Iata de ce este necesara stabilirea unui diagnostic pentru a putea ulterior determina si un tratament adecvat.
Identificarea strabismului din timp este ideala pentru ca tratamentul prescris de medicul oftalmoloc specializat in pediatrie ca fie eficient si sa elimine nevoia unei interventii chirurgicale.
