Glaucomul: cum îți poți proteja vederea încă de la primele semne
Glaucomul este o afecțiune oculară care apare atunci când presiunea din interiorul ochiului, denumită presiune intraoculară, crește suficient de mult încât să determine leziuni ale nervului optic și, în timp, să ducă la pierderea progresivă a vederii.
În mod normal, în partea din față a ochiului se produce un lichid transparent, numit umor apos, care hrănește structurile oculare și păstrează forma globului ocular. Acest lichid este eliminat printr-un sistem de drenaj, însă uneori devine blocat sau se scurge prea lent, ceea ce face ca presiunea să se acumuleze și să afecteze țesuturile ochiului.
În lipsa unui tratament adecvat, tensiunea prea mare poate leza nervul optic și alte structuri esențiale pentru o vedere clară, putând duce la orbire.

Tipurile principale de glaucom și caracteristicile lor
Glaucomul cu unghi deschis, cunoscut și ca glaucom cronic, este cel mai răspândit și progresează de obicei lent, fără a provoca simptome evidente în fazele incipiente. Persoanele afectate pot pierde din vedere treptat, fără să-și dea seama, iar când ajung să observe modificările, este posibil ca deteriorarea nervului optic să fie deja avansată.
Spre deosebire de această formă lentă, glaucomul cu unghi închis sau acut se manifestă brusc, printr-o creștere rapidă și dureroasă a presiunii intraoculare, asociată cu simptome precum dureri intense ale ochiului, vedere încețoșată, halouri luminoase și greață. Aceasta este o urgență oftalmologică și necesită tratament imediat.
Glaucomul secundar poate apărea ca urmare a unor afecțiuni precum cataracta, tumorile oculare sau traumatismele, dar poate fi cauzat și de utilizarea îndelungată a unor medicamente, cum ar fi corticosteroizii.
Există și situații în care presiunea oculară nu depășește în mod vizibil nivelul considerat normal, dar nervul optic suferă totuși leziuni; această formă se numește glaucom cu tensiune normală și se consideră că factori precum fluxul sanguin insuficient către nervul optic pot contribui la apariția sa.

Cum se manifestă glaucomul la copii și adolescenți
Deși este asociat cel mai adesea cu vârsta adultă, glaucomul poate apărea și la copii, însă evoluția și semnele de manifestare pot fi diferite. Atunci când se prezintă la naștere sau în primul an de viață, poartă denumirea de glaucom congenital ori infantil și se corelează cu dezvoltarea incompletă a sistemului de drenaj. Acest tip este adesea însoțit de simptome precum sensibilitate excesivă la lumină, lăcrimare abundentă și mărirea anormală a globului ocular, asociată cu corneea opacă.
Când se dezvoltă după primii ani de viață, fără a fi prezent la naștere, este numit glaucom juvenil și poate evolua rapid, având presiuni intraoculare semnificativ mai ridicate. Forma juvenilă tinde să fie dificil de ținut sub control prin tratament medicamentos și este nevoie urgent de intervenții chirurgicale, cum ar fi trabeculectomia sau alte proceduri menite să scadă presiunea din interiorul ochiului. Este important ca semnele acestui tip de glaucom să fie recunoscute și să se intervină cât mai devreme, pentru a încetini deteriorarea vederii.
Există și situații în care unii copii pot prezenta risc crescut din cauza factorului ereditar. Dacă un părinte are glaucom, copilul are aproximativ 10% șanse să dezvolte această boală la un moment dat, iar riscul poate urca până la 50% în cazul în care ambii părinți sunt diagnosticați cu aceeași afecțiune.

Alți factori care favorizează apariția glaucomului includ: prezența diabetului zaharat, traumatismele la nivelul ochiului, consumul prelungit de medicamente (în special steroizi) și orice antecedente familiale ale bolii. Chiar dacă se întâlnește mai rar la copii și adolescenți, nu trebuie exclus, mai ales în prezența semnelor care pot sugera o presiune intraoculară crescută ori leziuni ale nervului optic.
Vezi și: Cum iti convingi copilul sa mearga la oftalmolog
Metode de diagnostic și opțiuni de tratament
Diagnosticul corect și stabilirea planului de tratament se fac în urma unui consult oftalmologic detaliat, care poate include măsurarea presiunii intraoculare, examinarea nervului optic, testarea câmpului vizual și evaluarea unghiului de drenaj. În cazul în care medicul stabilește că este vorba de glaucom, există mai multe opțiuni terapeutice, în funcție de tipul și stadiul bolii. Uneori, picăturile oftalmice sunt suficiente pentru a ține sub control presiunea, fiind concepute să reducă producția de umor apos sau să faciliteze drenajul acestuia.
În situațiile mai complicate, cum este glaucomul juvenil agresiv sau glaucomul cu unghi închis cu simptome acute, pot fi necesare proceduri chirurgicale clasice sau cu laser. Trabeculectomia și alte tehnici asemănătoare au ca scop crearea unui canal alternativ de drenaj pentru lichidul intraocular, pentru a diminua presiunea și a proteja nervul optic de deteriorări suplimentare.
O măsură esențială în prevenirea complicațiilor grave o reprezintă consultațiile oftalmologice periodice, care ar trebui efectuate chiar și în absența unor simptome clare. Persoanele cu rude diagnosticate cu glaucom, precum și cele care prezintă factori de risc (traumatisme oculare, diabet, tratamente îndelungate cu steroizi), ar trebui să acorde o atenție specială acestor evaluări.
Recomandarea generală este ca adulții să facă un control anual pentru a identifica din timp orice modificare a presiunii intraoculare sau a funcției nervului optic. În cazul copiilor, examinările oftalmologice regulate sunt la fel de importante, deoarece depistarea precoce a glaucomului și inițierea promptă a tratamentului pot face diferența dintre menținerea vederii și pierderea progresivă a acesteia.

La clinica oftalmologică pediatrică KidOptik, folosim un aparat de ultimă generație, OPTOPOL PTS 2000, care testează câmpul vizual într-un mod rapid și fiabil, ajungând până la 170 de grade pe orizontală și 110 grade pe verticală. Pe lângă tehnicile standard de perimetrie, dispozitivul include abordări moderne și algoritmi avansați, finalizând în doar câteva minute strategiile Threshold 24-2 și 30-2 și detectând precoce posibile afecțiuni ale maculei și nervului optic. Integrarea cu alte echipamente oftalmologice este eficientă, iar software-ul de ultimă generație previne erorile prin sisteme de urmărire a mișcărilor pupilei și control al clipirii, asigurând acuratețea supremă a testelor.
Aparatul are un design ergonomic care face testarea mult mai comodă, fapt deosebit de util în cazul copiilor sensibili la mediul clinic. Această abordare reduce nivelul de anxietate și îi ajută pe cei mici să se simtă în largul lor, oferind, în același timp, părinților liniștea că procesul de diagnosticare se desfășoară în condiții optime.
Cum putem preveni complicațiile și pierderea vederii
Indiferent de vârstă, controalele anuale la oftalmolog rămân cea mai sigură metodă de a depista precoce glaucomul. Persoanele cu diabet, cei care au suferit traumatisme oculare sau care folosesc steroizi sunt expuși unui risc mai mare și trebuie să fie extrem de vigilenți în privința oricăror simptome neobișnuite, precum dureri oculare puternice, vedere neclară sau senzația de halouri luminoase.
În cazul copiilor sau adolescenților cu istoric familial sau semne de disconfort ocular, este esențial să se stabilească un program de examinări și să se apeleze la sfatul medicului imediat ce apar semne de întrebare.
La KidOptik, echipa noastră de oftalmologi experimentați, depune tot efortul pentru protejarea vederii dumneavoastră și a micuților! Vă așteptăm împreună la consultație!